Am avut o zi plină astăzi. A devenit însă una foarte, foarte grea, după ce acum, mai pe seară, am reușit să văd mai multe imagini și să acumulez mai multe informații despre dezastrele provocate de seismele din Turcia și Siria.
Am fost de mai multe ori în Turcia. O țară destul de bine pusă la punct, cel puțin la nivel de servicii. Și totuși…două seisme de aproape 8 grade pe Scara Richter…
Incredibilă drama de acolo!
Și mai mare mi se pare dezastrul din Siria, o țară care și așa fusese măcinată de alte conflicte. Am rămas extrem de surprins de faptul că prietenul de odinioară al lui Traian Băsescu, dictatorul Bashar Al-Assad, a refuzat ajutorul oferit de Israel, un stat foarte bine pus la punct pentru reacții în situații de urgență. Să pui orgoliul tău nebun deasupra efectelor asupra oamenilor pe care îi conduci în cazul unor dezastre naturale… totul capătă nuanțe morbide.
Mi-am adus aminte de situația delicată de la Capra, de zilele trecute, de efortul uriaș făcut pentru a salva cei aproximativ 60 de oameni de acolo, după două avalanșe consistente. Imaginați-vă ce este în Turcia sau Siria…
Imaginați-vă ce s-ar întâmpla în România, cu miile de imobile cu bulină roșie și cu alte mii de clădiri construite recent, inclusiv în Argeș, fără a respecta normele de siguranță structurală. Sigur, trăind în România, vom dezbate probabil o perioadă subiectul, apoi ne vom ocupa de altele și vom uita.
Tot așa cum am uitat, se pare, noi, ca rasă, și cine suntem de fapt. Cine suntem noi, în raport cu Universul și Natura. Cine suntem noi în raport cu noi.
Din când în când, Natura ne mai transmite câte un mesaj. Măcar de ne-ar mai pune pe gânduri…